Haide… cheama politia…

Astazi o sa va spun o poveste cu drogati. Inainte de a incepe trebuie sa precizez ca in Londra fumatul in locuri publice cum ar fi baruri, cluburi, statii de tren, taxiuri, trenuri, etc este strict interzis. Amenzile sunt de peste £1000 si deci nimeni nu se incumeta.
Securitatea din aeroport nu este atat de stricta pe cat pare. Aici vad non-stop 2 politisti cu ceva mitraliera sau pusca prinsa de piept patruland si din cate am inteles, aeroportul plateste politia 4 MILIARDE DE LIRE PE AN pentru a pune la dispozitie in caz de acte teroriste oricate masini de politie sau elictoptere este nevoie.
Intr-o zi, un boschetar a inceput sa fumeze inauntru, in apropierea biroului meu.
M-am uitat la el si l-am rugat frumos sa iasa afara explicandu-i ca este interzis sa fumezi in spatii inchise, publice. S-a uitat la mine, a ranjit cu ultimii 4 dinti cariati si a tras un fum de tigara.
I-am spus pe un ton amenintator sa iasa acum afara pentru ca altfel voi chema politia si va avea o situatie grava.
S-a uitat la mine, mi-a aratat iar dintii si mi-a zis tragand un fum de tigara.
– Cheama politia! Hahaha!

_____________________________________________________________
Am chemat-o, dar bineinteles daca nu este o bomba sau o sticla cu apa de peste 100 ml nu este urgent deci nenea a avut timp sa plece linistit fara sa uite sa-mi mai rada in fata!
AAAAAAAAAAHHHHHHH!!!!!

Advertisements

Sa nu fim puturosi!

M-am decis iar sa cant.

“Meseria” mea de la 8 ani a fost sa cant: singura, cu o trupa, la pian, singura, o tentativa de a invata la chitara, alta trupa, etc.

Au fost mai mult factori care au contribuit la decizia de a incepe iar sa cant.

1. Avem o materie la facultate care te obliga ca pana la sfarsitul anului: sa iti deschizi o afacere/ sa iti gasesti un loc de munca pe profilul facultatii/ sa iti urmezi planurile. Am realizat, cand am fost pusa sa fac un proiect pe o anumita industrie si sa caut locuri de munca pe care apoi sa le arat in fata clasei si sa le prezint si sa spun de ce vreau sa lucrez acolo, ca nu imi place nimic. Nu imi place absolut niciun loc de munca dintre cele care ar fi “potrivite” pentru studiile pe care sunt pe cale sa le termin. Am facut tot felul de exercitii de “incredere” si de “descoperire personala” si de a-mi afla abilitatile, calitatile si aptitudinile si am realizat ca de fapt eu nu am experienta in nimic, nu sunt buna la nimic sau la ce sunt buna nu-mi place sa fac. Si m-am decis ca industria proiectului meu sa fie muzica.

2. Am tot vazut pe youtube tot felul de persoane care se fac de tot rasul cantand melodii penibile si care totusi primeau multe comentarii pozitive. Materia mai sus mentionata m-a invatat sa am incredere in mine si sa ma vad cu alti ochi si deci am zis: “Eu sunt mai buna!”. Deci o sa o pot face. Am inregistrat deja un minut dintr-o melodie, am postat-o pe un grup restrans de cunostinte pe facebook si am primit foarte multe comentarii pozitive, lucru care m-a incurajat.

3. Sa nu fim puturosi! Am realizat ca eu de un an de zile nu am mai facut NIMIC. Am devenit ceea ce nu vroiam sa devin: un robot al societatii, legata de gat de datorii si care nu face nimic altceva decat scoala, munca, somn. Si acest ciclu se repeta la nesfarsit. M-am ingrasat mult, nu m-am mai aranjat, am stat in casa si am facut curatenie zi de zi si toate treburile casnice iar viata mea devenise atat de monotona incat nu credeam ca mai este vreo sansa sa fac ceva in plus.

Anul trecut am spus ca ma voi apuca de cantat dar am tot bagat movul principal, ca nu am timp, si la sfarsitul anului am ajuns la concluzia ca nu am realizat nimic important sau macar ceva care sa ma aduca mai aproape de ceea ce-mi doresc sa fac. Ce se intampla? Imbatranesc?

Astazi, o data cu trecerea racelii, am inceput o dieta drastica si ma voi apuca de munca serioasa! Succes mie!

Raceala te ia in cateva ore si pleaca in cateva zile.

Sunt o mincinoasa si o neserioasa. Imi pare rau.

Recunosc faptul ca am gresit. Am zis ca postez “chestia” pe 20, tot ce am reusit a fost sa o postez pe 22, pe facebook, intr-un grup restrans.

Am zis ca voi scrie zi de zi si de doua saptamani nu am mai scris nimic.

Am zis ca Duminica ma intorc, dar nu am facut-o.

Astazi am zis ca intru aici si inchid blogul de tot pentru ca sunt neserioasa si nu am ce cauta pe net. Cand observ un comentariu de la Cristina care mi-a spus ca ma asteapta Duminica sa scriu.

Unde am fost Duminica? Pe pat de moarte.

M-a luat raceala de joi dupa amiaza. Dadea semne ca va fi rau dar eu m-am gandit ca poate nu. Am inceput sa stranut mult dar am zis ca e de la praf si de la faptul ca am astm. De unde?

Vineri dimineata nu m-am putut ridica din pat!

Am sunat la munca si am zis ca ma duc a doua zi ca poate poate o trece. Am stat toata ziua in pat cu sulurile de hartie igienica la cap, cu plicurile de ceai in mana si tremuram ca o varga. Si imi era cald, si frig si cald si frig.

Vineri seara deja imi asteptam linistita sfarsitul. Am sunat la munca, le-am spus ca nu ma pot duce si sefa a spus ca pot sta acasa pana luni, inclusiv.

Si am bolit.

Si au trecut anotimpurile pe langa mine, venise vara, erau oameni la plaja, a venit toamna si au plecat copii la scoala, a mai nins de cateva ori, s-a facut primavara si asa au trecut cativa ani pe langa mine pana am reusit sa ma dau jos din pat.

Am spus ca ar trebui sa folosesc timpul ala pentru a face ceva util. Da! Am inceput un puzzle de 1000 de piese si m-am bagat in pat din nou pentru ca ma durea spatele prea rau.

Astazi am revenit la munca. Inca tusesc si stau cu vata in nas dar macar sunt mai bine.

Intre timp am mai predat un proiect la scoala si m-am pregatit pentru altul si am primit niste vesti bune.

Ma apuc iar de scris!!!!!

Sunt inca aici!

Nu am mai postat nimic de mai bine de o saptamana pentru ca sunt prinsa intre munca-proiecte-chestiaaiacaretrebuiasav.oaratpedouazeci-prieteni veniti de departe sa ne vedem-curatenie-pisici-papagali-decesul pestisorului meu- mancare-o boxa stricata- plata de facturi-probleme la munca. 

In plus am multe postari pe care am preferat sa le salvez in loc sa le public pentru ca sunt pline de greseli, fiind scrise la repezeala.

Dar ma intorc! Duminica voi fi inapoi si va voi povesti muulteee!

Multumesc tuturor care m-ati vizitat desi nu am mai scris de atat de mult timp, sper ca cele 50+ postari sa va tina pe aproape si sa ne auzim curand. 

 

Pe Duminica! 

Nu e mare lucru sa locuiesti singur.

Cati dintre noi nu am asteptat sa intram la facultate, sa “scapam de parinti” si de cicaleala lor, sa facem ce vrem, sa n-avem program strict, sa iesim cand vrem si in cazul meu “sa-mi iau farfurii, pahare si tacamuri de plastic si sa nu mai spal niciodata vasele”…

Am aflat in ultima vreme niste lucruri extraordinare cum ar fi:

– detergentul de vase se termina, si nu apare altul din cer.

– praful trebuie sters des ca altfel se depune

– rufele nu se spala singure si nici nu apar miraculos in dulap

– facturile trebuie platite ca altfel ramai fara facilitati

– “asa ca fac eu rost de bani pana maine” nu se aplica asa usor

– mancarea gatita nu apare pur si simplu in frigider.

– rufele nu ies singure din masina de spalat si trebuie sa le speli a doua oara daca ai uitat de ele.

Sa locuiesti singur nu este mare lucru si dupa o perioada te saturi si de petreceri si-ti doresti putina intimitate. Sa locuiesti singur implica munca si treburi casnice ca altfel te trezesti cu mormanul de vase in chiuveta si hainele iti vor cadea in cap cand deschizi dulapul.

De exemplu astazi:

-am desfundat teava de canalizare de la chiuveta din bucatarie

– am strans rufele de la uscat le-am asezat in dulap, am pus la uscat inca o tura si la spalat alta.

– am sters praful, am dat cu aspiratorul, am dat cu mopul, am sters aragazul si faianta, am spalat dusul, am schimbat nisipul pisicii, am spalat coliviile papagalilor.

– am facut ceva de mancare, am spalat vasele, le-am sters, le-am pus la loc in dulap

– am terminat ultimul proiect

– am plecat la munca

– cand ajung acasa diseara voi filma proiectul pentru a-l preda.

 

Ce mi-e dor de vremurile cand singura mea problema era teza de maine!

Bucurati-va ca stati cu parintii ca eu tare as mai vrea…

Inapoi la blog.

Gataaaaa am terminat si cu proiectele pe semestrul acesta deci ma intorc la scris pe blog!

Ma pregatesc pentru data de 20.Jan.2012!!!!!!!

Imi cer scuze ca nu am mai postat nimic dar asa cum era de asteptat am ramas in pana de idei. Am fost libera doua zile si pur si simplu nu am avut timp sa intru pe blog pentru ca incerc sa termin la timp “chestia” pentru data de 20 Ianuarie. Sunt atat de emotionata incat am creat un grup pe facebook pentru niste oameni mai apropiati pentru a le cere lor parerea daca se merita sau nu. Deocamdata am postat un video de 20 de secunde si am primit pareri pozitive; sper sa o tin tot asa… si daca-mi iese…

Acum sunt la munca si incerc sa imi termin un video-proiect pentru facultate care trebuie predat pana pe 16. Acesta ar trebui sa fie ultimul pana in februarie si sper sa am mai mult timp liber pentru blog.

Va multumesc mult pentru comentarii si like-uri si sunt foarte fericita cand le primesc!

Sa aveti o seara placuta!

Prima Duminica libera in aproape 3 luni!

Astazi sunt lenesa!
M-am trezit ca smecherii in jur de ora 12, am baut ceaiul, am mancat biscuitele si am avut o surpriza frumoasa de la el..
M-am chinuit toata ziua sa lucrez la ce mi-am propus in speranta ca voi reusi sa pun un preview la ceea ce am spus ca fac pana pe data de 20 Ianuarie.
Din pacate nu sunt satisfacuta de rezultate deci va mai dura!

O seara linistita sa aveti!

Scoala din Romania vs Scoala din Anglia

Lucrul cel mai important pe care vreau sa il subliniez este ca eu nu consider ca scoala din Anglia e mai buna ci ca sistemul de educatie scoate ce-i mai bun din om, fara a-i baga in cap mii de prostii inutile.

Equal rights

Imaginea de mai sus explica in modul cel mai simplu ceea ce vreau eu sa spun. Scoala din Romania te prosteste, iti umple capul cu lucruri inutile si iti stoarce si ultimul strop de creativitate.
Pentru inceput, in scolile din Romania se fac in jur de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Elevii nu sunt incurajati sa se dezvolte cu ceea ce le place, ci sunt obligati sa respecte o programa stricta si expirata.
In scoala romaneasca nu trebuie sa gandesti si nu trebuie sa iti exprimi parerea ci esti obligat sa inveti teoria dupa carti vechi de 20 de ani, desi multe dintre lucrurile scrise acolo nu mai sunt valabile.

Materiile
Ai in jur de 18 in fiecare an si acestea includ: matematica, romana, istorie, biologie, georgafie, chimie, fizica, religie (?), latina, muzica, desen, etc.
De ce trebuie un elev extrem de talentat la fizica, care ar putea aduce contributii mari societatii, sa invete geografie si chimie? Ba chiar cate 2 ore din fiecare, pe saptamana?
Inteleg ca este necesar sa le faci in scoala generala pentru a realiza ce te atrage mai mult dar totusi nu ar fi mai util daca fiecare elev si-ar canaliza toata rabdarea si interesul catre ceva ce il pasioneaza in loc sa le faca pe toate si sa nu dezvolte latura care l-ar ajuta cel mai mult?
Nota: aici nu vorbesc despre genii, ci despre noi ceilalti.

De ce nu i se da sansa unui elev care este considerat “prost” si “puturos” din start, sa gaseasca ceva care il intereseaza? Pentru ca nu se stie niciodata ce geniu se ascunde sub masca lui.
Eu de exemplu am urat intotdeauna chimia. Mi-a placut doar prima ora pe care am facut-o in clasa a VI-a si in care ne-a aratat niste experimente interesante. La liceu am fost obligata de catre programa sa fac doua ore pe saptamana. La asta se adauga si faptul ca am avut o profesoara care a avut grija sa ma jicneasca si sa ma faca sa urasc materia mai mult. Rezultatul? Ma chinuiam pentru o nota de trecere in timp ce la alte materii aveam numai note peste 8. Una peste alta in clasa a XII-a aceeasi profesoara a propus sa facem inca or ora “optionala” la care, daca nu aveam nicio absenta, ne dadea media 10. Bineinteles ca cele DOUA fete din clasa, care erau si preferatele profesoarei, au strigat DA! si optionalul a fost stabilit. Ar fi fost mai util daca acel optional ar fi fost stabilit pentru ca toata lumea sa beneficieze. De exemplu, se putea face lunea dupa ore si fiecare s-ar fi dus la ce curs ar fi dorit.
Dar nu aveai de unde alege pentru ca puteai face doar: fizica, chimie, matematica, religie, engleza si spaniola. Frumos!

In Anglia pana sa intrii la colegiu faci materii generale plus cateva optionale care sunt oferite gratis de catre scoala. Acestea pot include dans, muzica, desen, handbal, fotbal, basket, tenis, etc. Dupa ce dai examenul de capacitate numit GCSE iti alegi la ce fel de colegiu vrei sa mergi. Daca ai picat 2 materii din examnul GCSE nu e nicio problema, in colegiu vei avea inca o sansa sa le treci: timp de 2 ani vei repeta materiile respective pe langa cursurile obisnuite de colegiu.
La colegiu se poate intra pe 3 nivele. Astfel incat cei care au note foarte mici intra la stadiul I care inseamna 4 ani de liceu, altii pot intra la stadiul II, care inseamna 3 ani de liceu sau stadiul III care inseamna 2 ani de liceu. Poti de asemenea sa alegi daca vrei sa faci cursul in care notarea sa fie facuta pe examene sau pe proiecte.
De exemplu, prietenul meu, dupa ce a terminat scoala generala a intrat la liceul de “Business” la stadiul III. Avea 2-3 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Mi-a povestit ca in colegiu la el sunt unele clase care au 4-5 ore pe zi, 2-3 zile pe saptamana iar materiile pe care le facea erau strict legate de business!
Dupa 2 ani, in cazul lui, avea dreptul sa intre la facultate pe baza notelor primite din liceu. Celor care nu reusisera sa ia o nota buna la Engleza in cadrul examenului de GCSE nici macar dupa ce l-ar fi reluat in colegiu, li se dadea un examen suplimentar de limba engleza in facultate. Si foarte important este ca nu se intra pe pile!

Profesorii
in romania sunt expirati si inca se mai viseaza pe timpul comunismului. Sperie elevii, ii bat, se poarta cu ei de parca ar face armata. Se cred buricul pamantului, asteapta plasele cu daruri si injura ca la usa cortului.
Toti pot fi observati plangandu-se dupa vremurile in care aveau dreptul sa ii “arda” pe copii.
Orice incercare a elevului de a aduce ceva nou si interesant in timpul orelor este suprimata de catre profesorul strict care dicteaza definitii din carte. Apoi acele definitii vor fi tocite de catre elevi acasa ca pe o poezie in disperarea de a scrie perfect la Extemporal. In final acea definitie va fi uitata iar elevul va fi frustrat ca va trebui sa o invete din nou pentru un examen major care se bazeaza doar pe MEMORIE.
Profesorii in Anglia sunt foarte calmi si pun mare pret pe ceea ce gandesti. Nu iti dau mult de invatat ci sunt mai degraba interesati ca tu sa intelegi subiectul. Nu tipa niciodata si nu au voie sa te atinga. Profesorii fac glume in clasa si isi dau interesul sa faca ora cat mai interesanta apeland la orice fel de activitate.
De exemplu ne explica o data la o ora despre tipii de manageri si nimeni nu intelegea exact. Vazand asta, profesoara a propus o activitate. Ne-a dat ziare, lipici, elastice si paie de suc si ne-a spus sa construim un pod care sa sustina o greutate, fara a preciza ce greutate. A impartit clasa pe grupe si a desemnat sefi de grupe carora le-a dat un biletel. Numai seful de grupa avea dreptul sa stie ce este pe biletel. Dupa ce am terminat de construit podul si s-a ales echipa castigatoare ne-a pus sa povestim despre liderii nostri. A iesit ca de fapt liderii grupei jucau un rol. Intr-una din grupa toti s-au plans ca lidera le dadea ordine si nu asculta parerea nimanui deci toti s-au pus impotriva ei; in grupa mea liderul nu prea avea idei si parea plictisit deci am preluat eu comanda sa ii fac sa construiasca podul mai bine iar in ultima grupa liderul a plecat din clasa si i-a lasat sa se descurce. Atunci am inteles noi de fapt ce vroia ea sa ne spuna. Desi suntem toti intre 20 si 30 de ani, activitatea asta ne-a distrat si ne-a ajutat mult sa intelegem ora.

Sistemul de notare
Sistemul de notare este unul EXTREM DE PROST. Se incepe de la 10 si se scade la fiecare greseala. Se pun note pe bani, se pun note din burta.
M-am trezit la un moment dat cu un 3 in catalog la Romana pus pe o data care cadea Duminica. Am intrebat profesoara de cum a ajuns in clasa fara sa specific detaliul cu data si mi-a spus ca mi l-a pus cand m-a ascultat(?) ora trecuta. Apoi o intreb: “Pai si cum m-ati ascultat Duminica?” iar cretina a ales sa ma ignore si sa dicteze ceva din carte. Degeaba am insistat eu sa imi spuna, ajungand chiar sa vorbesc peste ea, ca tot nu am primit niciun raspuns. M-am ridicat din banca in timpul orei si am fost la directoare care m-a intampinat foarte cald zicand: “Ce cauti aici? N-ar trebui sa fii la ore?”. Dupa ce i-am explicat problema m-a sfatuit sa ma intorc in clasa sa discut cu profesoara.
Niciun rezultat. M-am asezat cu fundul pe banca si am inceput sa mananc delicat seminte pana cand a decis sa se uite la mine si sa iasa din clasa trantind usa. Bineinteles ca lucrurile n-au ramas asa si dupa un mic scandal facut de mama, nota s-a transformat in 8. Pe ce, nu stie nimeni!

In Anglia unele examene se dau cu cartea deschisa tocmai pentru a da sansa celor care nu vor sa retina dar stiu sa aplice unele lucruri, sa ia o nota mare. Temele sunt constructive si te ajuta sa iti dezvolti gandirea. De exemplu vorbeam zilele trecute ca am avut de predat un proiect important. Proiectul a fost despre China si care ar fi riscurile daca as deschide un restaurant cu mancare englezeasca acolo. La ore au explicat care sunt riscurile deschiderii afacerilor oriunde, ne-au aratat unde trebuie sa lucram mai mult, ne-a dat un plan si atat. Restul informatiei trebuia gasita de mine din carti si de pe internet si scrisa pe calculator (nu eseu de 20 pagini scrise cu pixu ca sa verifice profa daca sunt copiate sau nu). Nota se va pune pe felul cum ai gasit informatia, cum ai gandit afacerea, cum o vei dezvolta si daca ai inteles riscurile unei astfel de actiuni sii cel mai important pe cat de actuale sunt datele gasite; trebuie sa fie vechi din maxim 2010.
Cei care au facut acest sistem de invatamant au inteles ca in viata reala daca ar fi sa ma confrunt cu o astfel de situatie ar trebui sa urmez toti pasii pe care i-am facut pentru a-mi deschide afacerea virtuala.
Daca ar fi fost aceeasi tematica in romania probabil ne-ar fi pus sa citim carti vechi de 20 de ani, ne-ar fi dat totul mura in gura si un examen in care sa scriem un eseu din ce ne-au dat ei sa memoram.

In concluzie ne batem cu pumnii in piept ca invatamantul romanesc este cel mai bun, ca elevii din romania care se transfera la scoala in strainatate sunt avansati cu o clasa sau doua dar nu ne intrebam din ce cauza situatia din tara noastra este asa cum este, de ce economia s-a dus de rapa si de ce suntem atat de saraci.
Pentru ca suntem obligati sa memoram, nu sa gandim!

Lucruri inutile pe care le stiu

Am invatat foarte multe lucruri in perioada mea de adolescenta. De fapt in capul meu, inca ma simt adolescenta. Am obervat de la o vreme ca sunt anumite lucruri banale pe care chiar nu stiu sa le fac desi ar trebui. De exemplu nu mai stiu cum sa fac un test de sunet cand imi montez sistemul. Dada stiu ca sunt pe youtube multe teste dar eu ma refer la ala care se da din Control Panel de undeva.

Cand eram mica, probabil prin clasele primare, tata m-a luat la o plimbare si mi-a zis ceva ce nu cred ca voi uita vreodata: “Tati, viata ta acum e ca un om care se pregateste sa plece intr-o excursie. Ai valiza desfacuta, care este creierasul tau, si incepi sa pui lucruri in valiza. Pui tot ce ai nevoie iar cand esti pregatita, pleci la drum!” Dragul meu tata… cat te iubesc!

Valiza mea e aproape terminata si sper ca peste un an sa pornesc la drum. Dar valiza mea are unele lucruri care imi sunt complet nefolositoare si de care as vrea sa scap. De exemplu:

– stiu sa montez o unitate de calculator de la 0, piesa cu piesa.

– stiu formula benzenului, chiar si desenul

– stiu sa fac integrame banale.

– stiu cum se pune gresia/faianta (bine, asta poate e folositoare dar sper sa nu trebuiasca sa o fac niciodata.

– stiu sa fac server de MuOnline sau sper ca mai stiu.
– stiu sa fac burgerii de la Burger King (ha!)
– stiu sa tin intr-o mana 4 farfurii cu mancare fara sa le vars
– stiu sa aranjez servetele in forme frumoase, ca la restaurant
– stiu la ce folosesc mai mult de 30 de tipuri de pastile (si aici nu ma refer la paracetamol si nurofen)

Am incercat sa exclud ce am invtat in scoala din romania, dar inca mai astept situatia reala in care faptul ca stiu functii si sume ma ajuta.
Despre scoala din Romania vs scoala din Anglia voi spune mai multe intr-un post viitor.