Bye bye 2012!

Acesta va fi ultimul post pe 2012 pentru ca maine voi fi foarte ocupata offline. Planuiesc o mica petrecere alaturi de niste oameni pe care ii stiu de mai bine de 7 ani si in speranta ca mama nu a aflat inca despre acest blog, MAINE PLEACA TATA ACASA!!!!!!!!

Sunt atat de fericita pentru el deoarece nu a mai fost acasa de mai mult de 2 ani si mai ales de Revelion! Mereu a fost aici singur iar mama singura acolo. Abia astept sa ii vad maine pe internet impreuna facandu-mi in ciuda ca eu nu sunt acolo cu ei :).

Anul 2012 a trecut foarte repede si cred ca nu am apucat sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca asa ar trebui sa fie o viata de student desi in filme ei nu duc grija banilor ci doar a numarului petrecerilor si al examenelor pe care le-au picat.

Am muncit mult, am invatat mult, am citit carti noi, am cunoscut oameni noi, am refacut prietenii, m-am reapucat de cantat la pian, am fost intr-un concediu de vis in Tenerife cu EL, am fost acasa, au venit mama si Oti la mine de doua ori, mi-a cumparat tata cel mai frumos cadou de ziua mea, m-am mutat intr-o casa minunata cu doi oameni extraordinari, am primit si daruit multe cadouri si am petrecut un Craciun minunat.

Anul 2012 a fost unul plin si sper ca in 2013 sa imi duc la capat planurile.

La multi ani si sa aveti o petrecere frumoasa!

 

Andreea.

Ultima zi de munca pe 2012.

p>Astazi este ultima mea zi de munca pe acest an si am cateva lucruri pe care vreau sa le notez pentru a le reciti anul viitor si a vedea daca am facut vreun progres.

Ce mai este azi pe aeroport:

1. Foarte multa lume vine din concediu acasa si foarte multi turisti vin in concediu. Au fost astazi cozile la autobuze atat de lungi incat daca ar mai fi vandut bilete  oamenii ar fi trebuit sa astepte 2 ore.

2. Cand am ajuns astazi la munca mi-am luat la revedere de la o draga colega. Desi am lucrat impreuna doar 4 luni, am intragit-o din prima zi si ne-am inteles de minune. Din pacate nu avem nimic in comun pentru ca ea este casatorita, are doi copii si sta in alt oras, deci este putin probabil sa ne mai vedem prea curand. Good luck Paola!

3. Nu mi-a mers semnalul la telefon toata ziua si am realizat ca a fost cea mai proasta decizie sa fac un abonament cu 3 Network. Nu e prima data cand se intampla, dar astazi a fost cel mai enervant dintre toate zilele.

4. Din fericire nu am dat astazi peste prosti, ba chiar pot afirma ca IQ persoanelor care au cerut informatii a crescut considerabil. Poate ma plang eu prea mult…

 

airport<

In general despre munca pe 2012:

Am inceput jobul acesta in luna februarie si primul salariu a fost dezamagitor. Mi-a placut de prima data si cel mai mult imi place cand trebuie sa fac anunturi pentru decolari! yay! Poate voi pune o poza/o filmare cand ma voi angaja in alta parte.

Am cei mai minunati colegi de pe pamant. Nu a existat absolut niciodata nicio cearta intre noi, ne-am inteles minunat, ne-am ajutat unii pe altii, ne-am acoperit greselile intre noi si am cunoscut oameni extraordinari.

Pentru ca sunt tanara, iar acesta este al treilea loc de munca al meu si cel in care am stat cel mai mult, am invatat foarte multe lucruri. In primul rand, nu avea incredere in managerul tau pentru ca desi pare de treaba si ca iti vrea binele, va gasi oricand ocazia sa te calce in picioare. Am invatat ca trebuie sa fiu mereu ferma si sa imi sustin punctul de vedere pentru ca de multe ori cei din jur inteleg gresit ceea ce vreau sa spun. Am invatat ca nu are rost sa te certi cu managerul pentru ca si daca a gresit, el va avea intotdeauna dreptate. Am invatat ca trebuie sa fiu calma, serioasa, punctuala, si in relatia cu pasagerii/clientii se poate glumi, rade dar trebuie tratati cu seriozitate pentru ca altfel te sacaie pana cand le dai raspunsul pe care se asteapta sa il auda.

Acestea lucruri sunt o mica parte din ceea ce am invatat cu adevarat si cel mai important dintre toate este ca am invatat sa apreciez munca parintilor mei.

Planuiesc pentru 2013 sa imi gasesc un job pe profilul facultatii, mai bine platit si unde sa merg cu aceeasi placere ca aici.

Cum sa agati gagici la aeroport.

Se ia una bucata gagica pierduta prin aeroport, fara bani multi la ea, obosita si dispusa la orice. Se ia una bucata barbat bogat in cautare de companie. Mediul inconjurator: aeroport, aglomeratie, oboseala, dorinta maxima de somn. Gata! Acum am creat conditiile.

Au venit la birou la mine doua persoane care s-au cunoscut 5 minute mai devreme. Amandoi cautau o camera de hotel: ea, ceva ieftin si modest, numai cat sa isi inchida ochii pentru cateva ore si el, barbat tanar si dispus sa ajute o domnita plapanda. Vroiau doua camere de o persoana in acelasi hotel.

– Cat ar costa o camera pentru o persoana?

– In jur de £100 pe noapte.

Ea: – Dar o camera cu doua paturi?

El deja incepuse sa zambeasca.

– In jur de £120 dar trebuie verificat cu hotelul.

El catre ea:

– Haide sa luam atunci o camera cu doua paturi si dormim impreuna, asa este mai ieftin.

Ea: – Dar de ce nu luam pat dublu?

 

Si pat dublu a ramas. 😀

Am bani de concediu dar nu am bani de plasture.

Intr-una din zilele trecute au venit un cuplu la birou sa intrebe de asistenta medicala. Eu nu am voie sa chem paramedicii pentru orice prostie deci trebuie intai sa aflu ce a patit persoana respectiva.

Cei doi inteligenti tocmai au venit din Bremen pentru 2 saptamani de concediu. Inainte de plecare, doamna s-a taiat la un deget si pentru a nu pierde zborul nu a mai cumparat plasture ci a dat cu apa rece si a pus un servetel pe rana. Intre timp sangerarea s-a oprit si parerea mea era ca avea nevoie de cel mult un plasture, poate nici ala.

I-am spus ca poate sa mearga la farmacie sa cumpere o cutie cu plasturi pentru £3-4 si problema e rezolvata. Deasemenea i-am spus ca paramedicii sunt aici pentru situatii de urgenta dar in cazul ei, daca nu vroia sa cumpere plasturi, trebuia sa mearga in cel mai apropiat oras la spital. Nu a vrut, a spus ca serviciile in tara asta sunt de proasta calitate si ca ea are nevoie de asistenta imediata.

Am sunat paramedicii, le-am explicat problema si intr-un final au acceptat sa vina. A venit doar un paramedic, fara niciun fel de ustensila. S-a uitat la taietura si a inceput sa rada. I-a spus acelasi lucru ca si mine, ca trebuie sa mearga la farmacie sa cumpere plasturi.

Femeia: – Dar de ce trebuie sa cumpar eu plasturi? Aceasta este urgenta medicala, ar trebui sa ii dai gratis!

Paramedicul: – Aceasta “urgenta medicala” daca era atat de urgenta trebuia rezolvata in tara in care s-a intamplat, acum va rog frumos sa nu va mai plangeti si cumparati plasturi pentru ca eu nu am cu ce sa va ajut.

Totul s-a terminat cu Doamna facand o plangere de doua pagini impotriva paramedicului, a mea si a conducerii aeroportului in general.

Oamenii se plang prea mult!

Lucrurile incep sa se miste in Romania

Am avut o surpriza foarte placuta ieri care ma face sa cred ca inca mai exista speranta pentru Romania.

Am facut o rezervare online pentru o cunostinta pentru un zbor din Londra catre Romania. Fiind la munca, paginile de internet au unele restrictii si in momentul in care am apasat OK pentru a plati mi-a aparut o eroare. Am pomenit toti sfintii cunoscuti pentru ca stiam ce urmeaza si am dat cancel. In momentul acela am fost eu proasta, pentru ca nu am verificat daca am facut biletul sau nu, ci am mai incercat o data.

Cand verific emailul, surpriza! am facut doua bilete. Iar am pomenit toti sfintii si ranitii pentru ca stiam cum se misca lucrurile in Romania. Era 27 decembrie la 23:30, si era clar ca nu o sa raspunda nimeni pana pe 31 cand urma sa fie zborul si i-am pierdut omului cateva sute de lire.

Sun repede la customer service, dau pe optiunea in engleza si incep sa ii povestesc lui Alin ce s-a intamplat. Acesta imi raspunde elegant: What? I don’t understand! Vaiiiii peste cine am dat, imi zic. Ii explic din nou rar, cu pauze la fiecare propoztie sa ii dau timp sa proceseze informatia, imi cere detaliile, se uita doua minute si imi zice: completeaza formularul de plangere de pe site ca eu nu am ce sa fac. Poftim?????? Dupa ce am stat mai mult de 10 minute in telefon, vorbind cu 79 centi pe minut + extra?????

Intru pe site desi imi pierdusem orice speranta. Scriu formularul fara sa uit sa mentionez “CER POLITICOS BANII INAPOI!” si trimit. Se facuse deja 1:30.

A doua zi, ma trezesc pe la 12:30 si imi verific emailul. CE ATI FACUT MA?! Au raspuns la 7:20 dimineata! Nu puteam sa cred. M-au certat zicandu-mi ca trebuia sa verific emailul sau sa sun la ei (ce gluma) pentru a verifica daca se facuse rezervarea si mi-au explicat ca ei nu dau banii inapoi daaarrrrr fac o exceptie. Trebuia doar sa completez acelasi formular de plangere si sa le confirm daca sunt de acord sa imi dea banii inapoi pe acelasi card care a fost folosit pentru a plati.

Am trimis emailul la ora 13:00 si la ora 17:30 mi-au trimis al doilea email zicandu-mi ca in 24 de ore banii vor fi in cont si ca voi primi un alt email!

Se poate si in Romania!!!!!! Multumesc Blue Air!

Prosti de dimineata!

Am inceput munca de fix 26 de minute si deja am dat peste mai multi prosti decat trebuia.

1. Un grup de italiano vero m-au intrebat jumatate de ora care e “cea mai buna solutie” pentru a ajunge in Newbury Park, le arat pe harta ca este un autobuz care duce pe aproape, le arat de unde sa cumpere biletele si de unde sa ia autobuzul si apoi ma intreaba daca e mai bine cu trenul. Pai frate daca vreti sa platiti triplu pe bilet si sa va lase la mama dracu luati trenu! Daca m-ai intrebat care e cea mai buna solutie si ti-o explic de cateva ori ca mata nu te-a invatat decat italiana la ce mai insisti?

2. In timp ce discut cu alti pasageri ma intrerupe o idioata: TOILETTTT????????? ii zic: “Uite-te dupa semne!” si continui sa discut cu pasagerii. Apoi incepe sa tipe: TOILETTTTTTTTTTTTTTTT WHEREEEEEEEEEEEEE?????

3. M-am dus la magazin sa imi iau un energizant si ma ia la intrebari o tanti, unde-i aia, unde-i cealalta. Ii explic politicos dar nu mai termina cu intrebarile si ii spun:

– Scuzati-ma doamna dar va rog sa mergeti la biroul de informatii, acum vreau sa cumpar ceva de aici.

Tanti oripilata imi zice:

– Dar vaiiiii, lucrezi aici, ai uniformaaaaa trebuie sa ma ajutiiiii!!

Masa de camasa albastra imi zic in gand.

N-ai cu cine discuta.

 

Tocmai ce terminasem de scris postul cand vine alt italian vero la mine sa ma intrebe unde sa schimbe bani. Biroul meu e FIX LANGA birou de schimb valutar, e la 10 m!!!!! Ii arat cu degetul ca la prosti, se uita la mine stramb si incepe sa rada.

Rad si eu.

Sunt disperat si tu esti ultima mea sansa!

Stiti filmele alea americane in care el fuge la aeroport dupa ea si o opreste in ultima clipa? Filmele in care el este lasat de securitate sa fuga fara a fi verificat doar ca sa isi opreasca iubita? Sau in care se amana zborul doar ca el sa o poata vedea si sa ii ceara iertare? Eu am vazut asa ceva in realitate 🙂

Intr-o zi in care rutina ne omora, vine un domn gafaind la biroul meu tinand in mana ceva ce parea a fi o scrisoare.

– TE ROG, TE ROGGG, VA PLECAA!

Il intreb ce s-a intamplat, ii iau scrisoarea din mana si citesc: “Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut si ca am realizat prea tarziu ce prost sunt. Te rog intoarce-te la mine si iti promit ca voi fi sotul perfect: voi calca, voi gati, te voi rasfata mereu, voi fi cu tine orice s-ar intampla, fac orice pentru tine. Te rog intoarce-te Irene, te iubesc!”

Vai mamaa!!! Poftimmmm????? Chiar mi-a placut. Apoi omul a inceput sa ma roage sa fac anuntul prin statie sa il auda Irene care era deja trecuta de securitate. A zis ca a fost si a cumparat deja un bilet pentru zbor doar ca sa il lase cei de la securitate sa treaca dincolo, a vorbit cu toate persoanele cu care se puteau vorbi. Nu l-au lasat sa treaca pentru ca erau doar 5 minute pana cand se inchidea poarta de imbarcare iar cei de la control nu au acceptat sub nicio forma sa il escorteze…

Am vrut sa fac anuntul dar am luat decizia gresita. Aveam de ales sa sun pe cei de la biroul de control sa vad daca imi dau voie sa fac asemenea anunturi sau pe sefa mea care era libera in ziua aceea. Se pare ca daca as fi sunat-o pe sefa mea ea m-ar fi indemnat sa fac anuntul desi era contra codului de conduita. Am ales sa sun biroul de control. Le-am explicat situatia si au zis ca nu am voie sub nicio forma. I-am rugat eu uitandu-ma la bietul om care avea lacrimi in ochi…

Nu m-au lasat si am decis sa fac un anunt tipic: Acesta este un anunt pentru Irene X care zboara catre X va rugam sa contactati biroul de informatii urgent!

L-am facut de vreo 10 ori la rand dar nu s-a mai intors…

Cata suparare se putea citi pe chipul barbatului acela.

Vreau un Craciun ca mai demult…

Am evitat sa spun ca vreau un Craciun ca in copilarie pentru ca asta ar insemna sa admit ca aceasta e undeva departe ramasa in trecut si vreau sa ma mai mint ca totusi nu s-a terminat. Vreau sa mai cred ca in viitor, fie el apropiat sau departat, voi avea din nou sansa sa ma duc ACASA pentru 1 luna incepand cu 15 decembrie. Tanjesc sa fiu acasa, sa fac bradul cu mama si tata, sa impodobesc peretii, sa faca tata glume, sa ne scoata afara sa stam cu nasul in zapada…

Mi-e dor sa merg de acasa pana la bunici prin frig si apoi sa ma minunez cat de multe luminite a pus mamaia in sufragerie, mi-e dor sa stau sub brad si sa ma uit in sus la globuri si lumini ascultand Fur Elise la placi de pick-up, mi-e dor sa simt miros de portocale in casa, sa ascultam colinde impreuna, sa ma uit la “Singur acasa” cu mama si tata, mi-e dor sa fiu acasa si sa stau pe pervazul lat al geamului sa ma uit cum ninge, mi-e dor sa o pun pe oti sa faca teme si sa ma cert cu ea si sa ma impac si sa o pup si sa o iubesc, mi-e dor sa beau ceai de tei cu foarte mult zahar, din cana de supa… ceai facut de tataia, mi-e dor sa ma trezesc dimineata si sa ma astepte mancarea calda pe masa, mi-e dor sa ii cer bani bunicului si sa imi dea de fiecare data, sa merg la colindat la vecini si sa vin acasa cu un buzunar plin de bani pe care sa ii cheltui a doua zi pe prostii, mi-e dor de mirosul de brad din casa desi anul acesta am avut brad natural dar nu miroase a nimic…

Craciunul viitor vreau sa il petrec acasa, nu conteaza unde o sa muncesc sau daca o sa ma dea afara. Vreau doar sa fiu alaturi de ei… ACASA. Si bonus, il vreau pe Gabi cu mine acolo ca sa ii arat ca de fapt are ce face in Romania, chiar nu a mai fost de 4 ani, pentru ca nicaieri nu e mai bine ca acolo.

 

Munca si chirie.

Cred ca am vazut prea multe filme! Totul pare atat de usor!

Cel mai bun exemplu este serialul H2O Just add water (cu el adorm in fiecare seara); in care cele 3 prietene sunt in liceu si au si locuri de munca: una lucreaza la un parc acvatic, una la o cafenea si cealalta cantareata in cafenea si pentru scoala. Fetele astea sunt asa fericite! Se duc la scoala, se duc la munca apoi ies afara impreuna si fac tot ce fac eu intr-o saptamana. Mereu ma gandeam cat eram in liceu ca va veni momentul in care voi fi la facultate si voi munci si eu. Vaaaaaii si ce visuri aveam! Speram ca la doua-trei luni dupa ce vin in Londra imi voi lua masina… speram la o casa cu piscina!

Cat de crud te izbeste realitatea in luna Decembrie cand ai luat deja salariul si realizez ca la finalul lor mai am mult din luna ramas, si din luna ianuarie… si n-am bani de chirie… si trebuie sa imprumut iar…

Imi promit mie, azi 27. Decembrie. 2012 ca in Ianuarie voi scapa de datorii! Imi promit mie ca la urmatoriul salariu platesc tot, inclusiv chiria si voi dormi mai bine noaptea! Imi promit ca voi face o pusculita speciala (poate un cont de savings) in care voi pune cel putin 100 lire pe luna!

Va trece si perioada asta si sunt sigura ca mi-am invatat lectia!

Intrebare inocenta

Cum poti tu sa vii la Biroul de Informatii, sa intrebi unde este x, sa ti se explice: prima la dreapta, un etaj mai jos, fa dreapta si ajungi, si sa intrebi: la dreapta?

Cum poti tu dupa ce ti se explica a doua oara, mai rar ca esti prost, acelasi lucru, sa zici: OK! Si acum pe unde merg?

Cum poti tu dupa ce ti se explica a treia oara, sa o iei in directia total opusa?

Cum mai ai tupeul sa te intorci si sa zici ca nu ai gasit?

CUM?